Viața Românească nr. 4/2016 (pp. 118-119)
Breviar editorial de Eugenia Ţarălungă - CĂRŢI NOI
Erotico-Apocaliptica. Poeme din Templul Tatălui. Metapoem în hipertext, de Elena Dulgheru, Editura OPT, 2015, 240 p.
Cum cinematografia s-a născut abia după ce arta începuse să se secularizeze, era firesc să apară, în răspăr, şi tendinţa opusă. Fină cunoscătoare a scriiturii cinematografice tarkovskiene, Elena Dulgheru îşi situează noua ei carte de poeme, cea de-a doua, într-un spaţiu cultural cu margini fluctuante, dar tutelat de filmul Nostalghia: „Fiecare cititor îşi va avea propriul deliciu în a descoperi cîte ceva (…), va recunoaşte mitologeme şi fragmente de amintiri culturale, pe care le va recompune după simţirea sa proprie, în virtutea «fluxului de afinităţi elective» în care va fi angrenat.
 |
| Desen de Elena Dulgheru |
De undeva de departe, însă, veghează asupra acestui volum Nostalghia lui Andrei Tarkovski. Indirect, dar esenţial, cartea răspunde lipsurilor existenţiale majore, enunţate tragic în film şi rezolvate formal (adică non-narativ şi iconic) în tabloul alegoric final: o mandală a relaţiei organice restaurate dintre om, cosmos şi Dumnezeu, imagine iconică a Dumnezeului-casă-a-omului. Fără a avea filiaţii directe cu opera marelui cineast şi urmîndu-şi propriile premise poietice, Erotico-Apocaliptica dă viaţă, într-un fel, acestei mandale”.
Al. Cistelecan, cel care semnează o substanţială prefaţă, vede în acest volum „un imn cu desfăşurare arhitecturală şi cu suflu devoţional şi participativ”. Amintind – cum altfel?! – de Cântarea Cântărilor, un fragment al acestui imn sună aşa (Postarea 22): „Cele două mari iubiri ale prinţesei/ Învîrtindu-i trupul spre Soare-Răsare şi spre Soare-Răsare/ în acelaşi timp/ şi spre Soare-năuntru/ năvalnic,/ În cel mai veritabil sărut al adîncimilor Tale./ Deznoadă inima acestei fecioare/ cu boabele Tale de grîu/ Şi inima inimii, cu broboanele Tale de lapte:/ În ele îşi va găsi vindecarea!/ Scald-o în Mahrama Chipului Tău/ Şi apoi scaldă-Ţi Mahrama în mătăsoasele vintre/ ale fetei acesteia/ Nemistuit mistuindu-o/ Căci numai Tu/ şi numai Tu/ poţi împlini de-a pururi Misterul/ Rugului nears dintre două ape/ Dintre două focuri/ Dintre o apă şi-un foc şi-un granit/ Dintre labiile şi atriile şi circumvoluţiile delicate/ ale prinţesei/ Aruncînd-o în labiile şi atriile şi circumvoluţiile delicate/ ale cerului/ din palmele Tale/ din braţele Tale/ din preasfintele Tale ventricule,/ ce ventilează apele cerului/ şi apele mici ale fecioarei,/ Din scumpul Tău pahar de Graal/ Mahrama Chipului Tău absorbindu-l,/ Mahrama Chipului Tău/ Mahrama Chipului Tău” (Prinţesa şi nemistuita Mahramă). Poemele din volum sunt prezentate elogios de Christian Crăciun – care surprinde ipostaza autoarei ca „iconar anonim”. Nazaria Buga evidenţiază dorul de lumea „transparenţelor imposibile”, iar Florin Caragiu pune în termeni matematici setea de Absolut: „Erosul contemplării îşi desfăşoară asimptotele spre priveliştea unei apocalipse a inimii”.
Volumul include desene ale autoarei.
