”Elena Dulgheru e o arhitectă de intuiţii transpuse într-un proiect legat şi structurat în cadrul căruia poemele
în parte au doar funcţie de module aşezate fiecare ca punte de la o
nuanţă reflexivă sau vizionară la alta. ”Erotico-Apocaliptica” e un imn
cu desfăşurare arhitecturală şi cu suflu devoţional şi participativ. Ea
are drept ax şi temă o viziune verticală a iubirii ca dimensiune
ontologică. E, de fapt, o monografie a iluminării prin iubire, cu un
scenariu de cîntarea cîntărilor sublimat în substructura elanului imnic.
Cartea e construită ca o simfonie de epitalamuri, cu reverberaţii
rafinate ale motivului central şi cu reluări ale lui în diverse chei şi
modalităţi. Elena Dulgheru poate scrie (şi chiar o face) în cîte
feluri vrea. Şi totuşi, acest aranjament de formule devine chiar felul
ei de a scrie; nu cu o originalitate dedusă din combinarea formulelor şi
din interferenţa scriiturilor, ci cu una substanţială”. (Al.
Cistelecan)
”Este o poezie atinsă din trei direcţii de aripa
duhului: odată la nivelul realităţii „fizice” pe care textul o spune. A
doua oară la nivelul revelaţiei, adică al realităţii imperceptibile care
trimite semne (simboluri) de dincolo. A treia oară la nivelul
arhitecturii volumului. Poetul se retrage în ipostaza smerită a
evanghelistului care doar con-semnează (împreună cu Duhul) cele ce i se
spun. A iconarului anonim”. (Christian Crăciun)
”Poeta ne trage, precum Gravitaţia, spre lumea
cealaltă, a zilei a 8-a, a transparenţelor imposibile, a răs-tumultului
auditiv, în care locuiesc deodată toate ierarhiile”. (Nazaria Buga)
”Erosul
contemplării îşi desfăşoară asimptotele spre priveliştea unei apocalipse
a inimii. Aici, organicul şi spiritualul fuzionează, topite în icoană”.
(Florin Caragiu)
”Apocalipsa,
despecetluire succesivă a marilor taine, taine trăitoare în
tăcere printre noi „de la întemeierea lumii” sau de la naşterea
lui Dumnezeu pe pămînt, acest timp metanoic înseamnă, de fapt,
tot atîtea limpeziri ale capacităţii noastre de înţelegere, tot
atîtea etape de acordare a conştiinţei noastre la prezenţa şi
lucrarea lui Dumnezeu. Cartea „dez-văluie” o Apocalipsă care se hrăneşte din reperele de
lumină şi energie dumnezeiască ale Revelaţiei Sfîntului Ioan
Evanghelistul, iar nu din momentele înfricoşătoare ale textului
profetic. Ea nu vorbeşte despre sfîrşit,
ci despre început, nu despre moarte, ci despre naştere, nu despre
ură distrugătoare, ci despre iubire, nu despre groaza tenebrelor,
ci despre fascinaţia lui Dumnezeu. Aş numi-o de aceea, ca şi pe prima mea carte de poezie,
Pentru trecerea zării și alte poeme, un
„manual de supravieţuire
””. (Elena Dulgheru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu