Un nor numit ”Erotico-Apocaliptica” - reportajul lansării din București

Nu credeam că o discuție despre Eros și Apocalipsă, prilejuită de o lansare de poezie, într-un spațiu urban normal (proaspăta sală de ceremonii literare a librăriei Eminescu), fără efecte speciale de regie, fără super-vip-uri va putea crea o asemenea concentrare și magnetism timp de aproape 2 ore. 

Într-o tăcere densă, aplauzele izbucnite spontan în mijlocul recitalului, după unul din poemele-cheie (”Călușul”), mi-au reconfirmat capacitatea de comunicare cu publicul a acestei poezii. Nici spre sfârșit, privirile publicului, ațintite continuu asupra vorbitorilor,  parcă nu voiau să se desprindă de noi. Recitalul ar fi putut să continue, probabil, încă destulă vreme. Nimeni nu voia să mai plece. Ne-au urnit din loc doar ora de închidere a librăriei și pașii precipitați ai îngrijitorului care trebuia să încuie sala.

La sfârșit, răspunzând tentației de a spune clipei și duhului ”rămâi!”, cineva din sală a propus să facem o fotografie de grup - prieteni, cunoscuți și necunoscuți, reuniți cu toții sub același ”clopot-stup” al ”Erotico-Apocalipticii”. Unii, din modestie, au preferat să rămână în afara cadrului. 

Ceva special s-a întâmplat, ceva ce îmi amintește de ”norul luminos” de deasupra lansării primei ediții a cărții ”Tarkovski. Filmul ca rugăciune”, în iarna începutului de an 2002, nor care a proiectat cartea rapid în întreaga țară și chiar dincolo de granițele ei și în medii neașteptat de variate. 

Un ”nor luminos” care seamănă cu un roi de albine, căci ”Stupul” oferit cu generozitate pentru imaginea copertei de maestrul Onisim Colta (acesta e titlul lucrării sale care figurează pe copertă), a îmbrățișat simbolic cum nu se poate mai bine volumul.

  Un ”nor sonor” adună materialele audio (înregistrarea lansării și două recitaluri la Radio Trinitas,  difuzate pe 4 ianuarie 2015, respectiv pe 25 octombrie), alt ”nor”, pe cele vizuale, iar ”norul editorial-mediatic” a răspândit fragmente din carte și din recenziile ei în revistele ”Vatra”/noiembrie 2015, Ecoliteratura (grupaje de poezii) și ”Familia” nr. 11-12/ 2015 (recenzia lui Al. Cistelecan) și în culegerea ”Lectio incerta” a lui Christian Crăciun (Ed. Eikon, 2015), unde recenzia a apărut înainte de publicarea cărții. 

În ziua lansării, 17 decembrie (pe care o alesesem din rațiuni de calendar laic, fără a-l consulta pe cel bisericesc), ”norul” și-a dezvăluit nebănuiții diriguitori cerești. Aceștia sunt patru (cifră surprinzător de repetitivă în iconomia cărții) și sunt cu toții sfinți ai Vechiului Testament: Profetul Daniil și  cei trei tineri din cuptorul Babilonului, Anania, Azaria și Misail. Filiația substanțială a tainei acestora cu tainele de adâncime ale cărții se oferă cititorilor ca o suplimentară revelație, articulând din vasta perspectivă veterotestamentară rețeaua de simboluri a cărții.